Nuci goale
Pe noi, nu ne plesneşte coada peştelui de baltă..În apele tulburi, suntem rechini. Alde Piatra, Târgoviştea şi echipa cu nume de republică sovietică (Spartak) sunt copilele pe care le amăgim că vine Moş Crăciun dacă stau cuminţi. Le desenăm cu degetul linia orizontului şi ele ştiu că dincolo e Bau-Bau. E suficient ca portarul Miholcă să le scoată 3 aruncări de la 7 metri, pentru ca mai apoi să le rateze ele pe toate. Nu e nevoie decât de o aruncare mai sănătoasă a Anei Ciurariu, pentru ca adversarele să se arunce pe burtă, cu faţa la pământ. Ce mai, anul ăsta n-avem nicio şansă să jucăm vreun derby, nici măcar ăla al suferinţei! Să învingi cu 23-17, după ce timp de vreo 20 de minute n-ai înscris nici un gol, e o performanţă mai mult decât notabilă. N-ar putea fi întrecută decât de minunile selecţionerului Victor Piţurcă, de la naţionala de fotbal, care e convins că va câştiga şi dacă echipa pe care o conduce, din păcat în păcat, nu va trage nici un şut la poartă.
De când jucăm doar cu echipe din Bucureşti (în etapa trecută, cu Şcoala, duminica următoare, cu CSM 2, venit cu bagajele pline de la târgul de fete de pe Muntele Găina), în aer se simte o briză dâmboviţeană. Vă vând un pont (a nu se citi Ponta!)…Din copaci, cad nucile goale. Aşa, ca într-o campanie electorală…
Leonard POPA
