VOLEI (F): Ştiinţa Bacău – Dinamo Romprest Bucureşti 3-1 (27-25, 22-25, 25-14, 25-20)
Focuri de artificii
Orice victorie în faţa lui Dinamo e un foc de artificii. Ştiam că vom câştiga derbyul campionatului, pentru că lui Florin Grapăîi plac ghioceii. Îi culege primul din locuri părăsite de hărţi. A adus-o pe Monika Potokarde pe meleaguri duhovniceşti şi a îmbrăcat-o în zale de cavaleri teutoni. A (re)descoperit-o pe Ekaterina Zakrevskaya, o sportivă excepţională care, jucată pe limba ei, devine aghiazma şi nectarul zilelor de sărbătoare. O asemenea jucătoare creşte nivelul Bistriţei şi scufundă vapoarele (sinucidere curată să vii cu pluta la Bacău!). Eu i-aş acorda cu forţa cetăţenia română şi aş pune-o să tragă Naţionala după ea, din colţul fileului, acolo unde Ekaterina are precizia lunetiştilor din Piaţa Mare a Kievului. Dar Florin Grapă nu s-a oprit aici cu redutele doborâte precum popicele. Intr-un singur an, a pus grenada în mâna Alexandrei Soboşi, din fata care agita steagul alb în tranşee, a devenit strigătul de luptă cu care ne îngrozim adversarii. Alexandra traversează un moment ferice şi nu întâmplător toate condeiele i-au luat urma, aşa cum iei urmele ciutelor spre culmi. Deşi învinse (nu şi înfrânte!), ar fi nedrept să nu li se recunoască dinamovistelor meritul de a fi înmugurit sub bagheta profesorului Constantin. Echipa bucureşteană are jucătoare care luptă cu o mână, cu două şi cu trei. Din ultima categorie fac parte Maria Karakashevaşi Ioana Baciu (o voleibalistă care întoarce de două ori privirea). Printre braţele truditoare, tot mai evidentă, mâna sigură a antrenorului dinamovist. Cât despre meciul în sine, să spunem că a semănat cu o cursă ciclistă, cu studentele luând avansul decisiv pe ultima turnantă. Ştiinţa de astăzi e o lostriţă de legendă. Dă din coadă de patru ori şi scufundă adversarul de trei ori. O dată îl salvează bunul Dumnezeu!
Leonard POPA