La braţ cu Florin Grapă
Ştiinţa Bacău a câştigat pentru a patra oară Campionatul zgârâind şi mai mult faţa tumefiată a Federaţiei Române de Volei, care şi-ar fi dorit ca răchita să facă micşunele şi Dinamo să fabrice tricouri de campioane, în regim de urgenţă. Studentele băcăuane nu rămân, însă, datoare nimănui şi prin cele două victorii de la Bucureşti, au demonstrat că n-au sosit pe lume, ca tot omul, odată cu berzele, ci la braţ cu Florin Grapă. Nu e frumos să-ţi faci sărbătorile în curtea adversarului, dar a venit şi vremea când dinamovistele se vor lăuda că au împărţit terenul cu voleibalistele noastre. Când şi unde vor mai vedea jucătoare ca Roxana Bacşiş şi Mimi Sosa?! Bacăul voleibalistic ar trebui să primeasca interdicţie în toate cazinourile lumii. E plin de aşi de treflă în manşete! Dacă nu e Zakreuskaya, regina belorusă, călită în campionatele turceşti şi azere, dar bronzată pe malul mării, la Constanţa, e bravul căpitan Denisa Rogojinaru...Dacă nu e Monika Potokar, e Sabina Miclea...Dacă nu e nimeni, e Alexandra Sobo! Ştiinţa are potenţial să lupte pentru titlu cu două echipe deodată, dar nu vrea să le răpească altora fericirea de a număra până la trei. De la Dinamo, mi-a plăcut- ca întotdeauna- Ioana Baciu. De data asta, pentru lacrimile vărsate la sfârşitul partidei. Cineva priceput le-ar aduna şi ar începe cu ele reconstrucţia naţionalei. Nu ştiu cât a putut să fie de sinceră preşedinta clubului dinamovist, doamna Elisabeta Lipă, dar când a spus că orgoliile trebuie să crească şi dincolo de Vama Borş, sau acolo unde ne vor arunca sorţii europeni şi cupele continentale (a-propos, în toamnă, vom merge singuri printre campioni şi toţi ochii vor fi aţintiţi asupra noastră!) avea dreptate. Coşul pieptului se înalţă nu doar când bate toba, ci-mai ales-când se-aude imnul naţional. Mi-e dor de un turneu final, nu doar de o finală...
Leonard POPA