Volei cu pietricica…
La Piatra-Neamţ, nu se mai joacă decât fotbal…Şi voleibalistele de la Unics-ar apuca de el, dacă n-ar avea de apărat o tradiţie şi o speranţă, deşi-astăzi- acestea contează tot mai puţin. E drept, unele dintre ele ar putea fi recomandate şi altor sporturi, halterelor de pildă. Deocamdată, ridică, însă, cu dificultate mingile la fileu, acolo unde doar Liliana Curcă mai aminteşte de fosta echipă a Neamţului. Partida de la Bacău cu Ştiinţa n-a avut, practic, istorie şi bănuiesc că nici viitor. Ultimul set, adjudecat la 3 de studentele lui Florin Grapă, nu cred că se va mai repeta aşa curând. Băcăuncele şi-au văzut, însă, de jocul lor obişnuit, fără să-şi dorească neapărat o victorie-fulger. De altfel, aceasta a devenit inevitabilă începând cu setul al doilea, când pietrencele au început să greşeasca tot mai mult, din toate zonele şi poziţiile. Erorile constante ale oaspetelor ne-au dat prilejul să stăm mai mult cu ochii pe jucătoarele noastre, mai ales că am avut ce vedea...In primul rând, am remarcat revenirea în teren a Luciei Gaido, pe care suporterii nu o pot uita după excelentul său sezon anterior. Apoi, pe Aleksandra Petrovic, voleibalista cu alură de gimnastă şi gândire şahistă, care pare că îşi calculează atent fiecare pas în teren şi serviciu. Chiar şi Sabina (Miclea) a apărut în sextetulbăcăuan, fata de care începusem să ne amintim doar recitind legendele Romei (capitolul despre răpirea sabinelor). In cele din urmă, victoria confortabilă a Ştiinţei a fost contabilizată prin jocul excelent al Monikăi Potokarşi al argentiniencei Mimi Sosa, de blocajele eficiente ale Alexandrei Soboşi de egoismul pozitiv al Roxanei Bacşiş care, pomenindu-se cu mingea la serviciu în ultimul set, n-a mai vrut s-o împartă cu nimeni, punând punct jocului, după trei puncte consecutive şi o oră de antrenament cu public, vorba confratelui Costin Alexandrescu. La poalele Ceahlăului, voleiul nu mai e o stâncă tare... In ultimele două sezoane s-a transformat în pietricele.Unice...
Leonard POPA
