Victorie pe…linie!
Ana Armeanu, Alina Sigmeanu, Flavia Maria Judea, Ioana Motroc, Sorina Micu…sunt nume care nu spun, deocamdată, nimic nimănui…Formează, totuşi, o echipă despre care au auzit şi copiii de grădiniţă. Rapidulde astăzi este, însă, o mocăniţă, care încearcă să urce dealurile primei divizii. Greu în sus, uşor la vale. Când au coborât la Bacău, fetele au scos chiote de bucurie, de parcă l-au zărit pe Moş Crăciun. In treacăt fie zis, unele dintre ele şi acum îl aşteaptă, întrucât vârsta le permite. Se bucură ca nişte privighetori când realizează câte un punct, iar bucuria lor e molipsitoare. Le aplaudă şi suporterii băcăuani, îl fac să zâmbească până şi pe profesorul Florin Grapă. Când greşesc, nu le ceartă nimeni, li se arată doar câte un deget ameninţător, aşa cum o faci câteodată către elevul din ultima bancă, la care nu-ţi propui să ajungi cu catalogul...Ştiinţa nu prea ştie să dea în mintea copiilor. Tupeul tinerelor de dincolo de fileu, care stăpânesc blocajul şi plonjonul la sacrificiu, este primit, mai întâi cu bunăvoinţă, apoi cu surprindere. Trimisă în teren, cât în toate partidele de până acum, sârboaica Petrovic serveşte impecabil şi bucureştencele se fâsticesc, de parcă cineva ar fi tras semnalul de alarmă în mijlocul câmpului. Bacăul îşi adjudecă disputa cu 3-0, dar nu-şi depăşeşte recordul câştigării unui set la trei (aşa cum s-a întâmplat în partida cu Piatra-Neamţ), pentru că entuziasmul feroviarelor a prelungit suspansul şi timpul de joc. Am venit pregătiţi pentru o partidă de jumătate de oră, am stat una întreagă! Oricum, Rapidul e pe linie, chiar dacă îl vom vedea în staţie abia peste vreo doi ani...
Leonard POPA